mizantrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e, s. m. și
f. Persoană stăpânită de mizantropie;
p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din
fr. misanthrope.mizantrop (Dicționar de neologisme, 1986)MIZANTRÓP, -Ă s.m. și f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr.
missnthrope, cf. gr.
misein – a urî,
anthropos – om].
mizantrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr.
misanthrope)
mizantrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mizantróp (mi-zan-/miz-an-) s. m.,
pl. mizantrópimizantrop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mizantrop m.
1. cel ce urăște pe oameni;
2. om ursuz.