mixtură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (
Livr.,
depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură.
2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare.
3. (
Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din
fr. mixture, lat. mixtura.