mixtură - explicat in DEX

mixtură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.

mixtură (Dicționar de neologisme, 1986)
MIXTÚRĂ s.f. 1. (Liv.) Amestecătură, amestec. 2. Medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanțe. 3. Amestec alcătuit din mai multe substanțe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura].

mixtură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MIXTÚRĂ s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. 3. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)

mixtură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mixtúră f., pl. ĭ (lat. mixtura). Amestec, amestecătură (maĭ ales iron.): acest vin e o oribilă mixtură. V. chichion, heltĭugă.

mixtură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mixtúră (amestec) s. f., g.-d. art. mixtúrii; pl. mixtúri

mixtură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mixtură f. 1. amestecare de diferite medicamente lichide; 2. orice fel de amestec.