mixt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIXT, -Ă, micști, mixte, adj.,
s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.); ◊
Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe.
Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești.
Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă.
Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare.
2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din
fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.mixt (Dicționar de neologisme, 1986)MIXT, -Ă adj. Format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊
Școală mixtă = școală frecventată de elevi de ambele sexe;
cor mixt = cor format din voci bărbătești și voci femeiești; (
mat.)
număr mixt = Număr format din numere întregi și din fracții. [Cf. fr.
mixte, lat.
mixtus – amestecat].
mixt (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIXT, -Ă I.
adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile. (< fr.
mixte, lat.
mixtus)
mixt (Dicționaru limbii românești, 1939)*mixt, -ă adj., pl. m.
micștĭ (lat.
mixtus, d.
miscére, a amesteca. V.
mestec, mestricĭon, mistreț, metis). Amestecat, compus din lucrurĭ diferite:
corp mixt. Fig. Care ține de unu și de altu:
drama e un gen mixt între tragedie și comedie.mixt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mixt adj. m.,
pl. micști; f. míxtă, pl. míxtemixt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mixt a.
1. compus din lucruri diferite:
corp mixt; 2. care participă la caractere diferite:
gen mixt.