mitologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOLOGÍE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care se ocupă cu explicarea, compararea și clasificarea miturilor, cu originea și evoluția lor etc. – Din
fr. mythologie, lat. mythologia.mitologie (Dicționar de neologisme, 1986)MITOLOGÍE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ♦ Știință care cercetează originea și evoluția miturilor. [Gen.
-iei, var.
mitologhie s.f. / cf. fr.
mythologie, it.
mitologia, gr.
mythologia <
mythos – mit,
logos – studiu].
mitologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITOLOGÍE s. f. 1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparțin unei civilizații. 2. studiu științific al miturilor, al originii și semnificației lor. 3. ansamblu de credințe, de idei care se referă la aceeași națiune și care se impun membrilor unei colectivități. (< fr.
mythologie, lat.
mythologia)
mitologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*mitologíe f. (vgr.
mythología, d.
mythos, mit, și
lógos, cuvîntare). Istoria fabuloasă a zeilor și eroilor antichitățiĭ, știința miturilor:
mitologia grecească e de o incomparabilă frumuseță [!] (dar de multe orĭ imorală). – În general, supt [!] numele de mitologie se înțeleg miturile primitive ale popoarelor indo-eŭropee (Indieniĭ, Perșiĭ, Armeniĭ, Greciĭ, Albanejiĭ, Latiniĭ, Celțiĭ, Germaniĭ, Slaviĭ și Litvaniĭ), și maĭ ales ale Grecilor și Romanilor. Principalele divinitățĭ greco-romane sînt:
Zeus (Jupiter),
Era (Junona),
Atena (Minerva),
Febu (Apóline),
Artemida (Diana),
Ermes (Mercur),
Efest (Vulcan),
Estia (Vesta),
Ares (Marte),
Afrodita (Venerea),
Posidone (Neptun),
Cronu (Saturn),
Demetra (Cererea),
Persefona (Prosérpina),
Ades (Plutone),
Diónis (Bacu),
Eros (Cupidon). La început, studiu eĭ n´a avut de cît [!] un interes de erudițiune clasică. Dar lucrările erudiților modernĭ, fundînd știința istoriiĭ religiunilor, aŭ dat mitologiiĭ o mult maĭ mare importanță. V.
teogonie.mitologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitologíe s. f.,
art. mitología, g.-d. art. mitologíei; pl. mitologíi, art. mitologíilemitologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitologie f.
1. istorie fabuloasă a divinităților antichității păgâne;
2. cunoașterea păgânismului și a misterelor sale.
mitologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mitologie f. Principalele divinități greco-romane: Zeus (Jupiter), Hera (Junona), Athena (Minerva), Phoebus (Apollon), Artemis (Diana), Hermes (Mercuriu), Hephestos (Vulcan), Hestia (Vesta), Ares (Marte), Aphrodita (Venus), Poseidon (Neptun), Cronos (Saturn), Demetra (Geres), Persephona (Proserpina), Hades (Pluton), Dionysos (Bachus), Eros (Cupidon).