mitocănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCĂNÓS, -OÁSĂ, mitocănoși, -oase, adj. De mitocan, specific mitocanului; grosolan, vulgar. –
Mitocan +
suf. -os.mitocănos (Dicționaru limbii românești, 1939)mitocănós, -oásă adj. (d.
mitocan).
Fam. Țărănos, mojicos, vulgar.
mitocănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocănós (rar)
adj. m.,
pl. mitocănóși; f. mitocănoásă, pl. mitocănoáse