mitocănește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCĂNÉȘTE adv. (Rar) Ca mitocanii, în felul mitocanilor. –
Mitocan +
suf. -ește.mitocănește (Dicționaru limbii românești, 1939)mitocănéște adj.
Fam. Ca mitocaniĭ, vulgar:
a mînca mitocănește.mitocănește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocănéște adv.