mitocănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCĂNÉSC, -EÁSCĂ, mitocănești, adj. De mitocan; mojicesc, grosolan, vulgar. –
Mitocan +
suf. -esc.mitocănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mitocănésc, -eáscă adj.
Fam. De mitocan, vulgar:
gest mitocănesc.mitocănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) mitocănésc v. tr. Prefac în mitocan.
mitocănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocănésc adj. m.,
f. mitocăneáscă; pl. m. și
f. mitocănéștimitocănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitocănesc a. ce ține de mitocan.