mitocondrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCÓNDRIE, mitocondrii, s. f. (
Biol.) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine, lipide și enzime care asigură celulei energia necesară. – Din
fr. mitochondrie.mitocondrie (Dicționar de neologisme, 1986)MITOCÓNDRIE s.f. Organit de formă alungită, constituind partea esențială a condriomului celulelor; condriozom. [< fr.
mitochondrie, cf. gr.
mitos – filament,
chondrion – granulă].
mitocondrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITOCÓNDRIE s. f. organit celular de formă sferică sau alungită, în citoplasmă; condriozom. (< fr.
mitochondrie)
mitocondrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocóndrie (-dri-e) s.f., art.
mitocóndria (-dri-a), g.-d.
mitocóndrii, art.
mitocóndrieimitocondrie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MITOCÓNDRIE (‹
fr. {i}; {s}
gr. mitos „fir” +
chondrion „granulă”)
s. f. (
BIOL.) Organit celular, granular, filamentos sau bastonaș, cu structură specifică având posibilitatea de autoreplicare.
M. are rol important în respirația celulară și formarea ATP (acidul adenozin, trifosforic, acumulatorul de energie chimică potențială în celulă).