mitocănime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCĂNÍME s. f. Mulțime de mitocani; totalitatea mitocanilor. –
Mitocan +
suf. -ime.mitocănime (Dicționaru limbii românești, 1939)mitocăníme f. Gloată de mitocanĭ.
mitocănime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocăníme s. f.,
g.-d. art. mitocănímiimitocănime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitocănime f. gloata mitocanilor.