mitocănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. –
Mitocan +
suf. -ie.mitocănie (Dicționaru limbii românești, 1939)mitocăníe f.
Fam. Purtare de mitocan.
mitocănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitocăníe s. f.,
art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte)
pl. mitocăníi, art. mitocăníilemitocănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitocănie f. mojicie.