mititeluț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MITITELÚȚ, -Ă,mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț.
mititeluț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mititelúț (pop.) adj. m., pl. mititelúți; f. mititelúță, pl. mititelúțe