mistificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care mistifică. – Din
fr. mystificateur.mistificator (Dicționar de neologisme, 1986)MISTIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr.
mystificateur].
mistificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr.
mystificateur)
mistificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mistificatór adj. m.,
s. m.,
pl. mistificatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. mistificatoáremistificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mistificator m. cel ce mistifică.