mineralogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din
germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĩa, fr. minéralogie.mineralogie (Dicționar de neologisme, 1986)MINERALOGÍE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
minéralogie, germ.
Mineralogie].
mineralogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MINERALOGÍE s. f. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru. (< fr.
minéralogie, germ.
Mineralogie)
mineralogie (Dicționaru limbii românești, 1939)*mineralogíe f. (îld.
mineralo-logie, d.
mineral și
-logie). Acea parte a științelor naturale care se ocupă de mineralogie:
Haüy fu unu din creatoriĭ mineralogiiĭ.mineralogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mineralogíe s. f.,
art. mineralogía, g.-d. mineralogíi, art. mineralogíeimineralogie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mineralogie f. partea istoriei naturale care tratează despre minerale.