mineralizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINERALIZÁȚIE, mineralizații, s. f. 1. Cantitate de substanțe minerale, de săruri etc. dizolvate într-o apă subterană.
2. Acumulare de substanțe minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din soluții în crăpăturile, golurile și porii rocilor, fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor; mineralizare (
2). – Din
fr. minéralisation.mineralizație (Dicționar de neologisme, 1986)MINERALIZÁȚIE s.f. Mineralizare. ♦ Fosilizare. ♦ Descompunerea treptată a humusului în apă, bioxid de carbon și săruri minerale simple. [Gen.
-iei. / cf. fr.
minéralisation, rus.
mineralizațiia].
mineralizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MINERALIZÁȚIE s. f. 1. mineralizare. 2. depozitare a unor substanțe minerale în țesuturile vii. (< fr.
minéralisation)
mineralizație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MINERALIZÁȚIE (‹
fr.,
rus.)
s. f. Acumulare de minerale (
1) utile din soluții în fisurile și porii rocilor; mineralizare. ◊
Mineralizația unei ape subterane = cantitatea de substanțe minerale dizolvate într-o apă subterană (cloruri, sulfați, carbonați etc.). După gradul de
m. se deosebesc: ape dulci (sub 1 g/l de săruri), ape sărate (1-50 g/l de săruri) și ape foarte sărate (peste 50 g/l de săruri).
mineralizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mineralizáție (-ți-e) s. f.,
art. mineralizáția (-ți-a), g.-d. art. mineralizáției; pl. mineralizáții, art. mineralizáțiile (-ți-i-)