mimoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIMÓZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (
Mimosa);
spec. senzitivă (
Mimosa pudica);
p. restr. floarea acestor plante. – Din
fr.,
lat. mimosa.mimoză (Dicționar de neologisme, 1986)MIMÓZĂ s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊
Mimoză senzitivă = plantă erbacee ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere. [< fr., lat.
mimosa <
mimus – care se contractă ca un mim].
mimoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIMÓZĂ s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă. (< fr., lat.
mimosa)
mimoză (Dicționaru limbii românești, 1939)*mimóză f., pl.
e (lat.
mimósa, fem. d.
mimosus, care imitează [!] ca un mim).
Bot. O plantă leguminoasă ale căreĭ frunze se strîng cînd le atingĭ. (Se numește și
sensitivă).
mimoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mimóză s. f.,
g.-d. art. mimózei; pl. mimóze