miliție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILÍȚIE, miliții, s. f. 1. (În fostele țări socialiste din Europa) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială; reprezentanții acestei instituții;
p. ext. clădirea în care își avea sediul această instituție; poliție.
2. (În vechea organizare militară) Armată nepermanentă sau de rezervă, care cuprindea și unele corpuri speciale de armată;
p. ext. (
pop.) serviciu militar, armată. – Din
lat. militia, rus. milicÿa.miliție (Dicționar de neologisme, 1986)MILÍȚIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înființat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (
În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orășeni și țărani, cuprinzând și unele corpuri de armată speciale.
2. (
În fostele țări socialiste din Europa) Instituție care avea drept scop menținerea ordinii și a securității publice. [Gen.
-iei. / < rus.
milițiia, cf. lat.
militia, fr.
milice].
miliție (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILÍȚIE s. f. 1. armată nepermanentă sau de rezervă, cuprinzând și unele corpuri speciale. 2. (în unele țări și la noi până în 1989) organ de stat având drept scop apărarea ordinii publice, a proprietății de stat și a celei personale, precum și a drepturilor și libertăților cetățenești. (< lat.
militia, /2/ rus.
milițiia)
miliție (Dicționaru limbii românești, 1939)*milíție f. (rus.
miliciĭa, d. lat.
militia; fr.
milice). Armată, serviciŭ militar:
a intra în miliție, a face miliție. În România, acea parte a armateĭ care cuprinde oameniĭ de la 30 pînă la 36 de anĭ. Armată nepermanentă compusă din cetățenĭ.
Fam. A prosti miliția, a te sustrage servicĭuluĭ militar, a face o muncă ușoară în armată.
miliție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milíție (poliție)
(-ți-e) s. f.,
art. milíția (-ți-a), g.-d. art. milíției; pl. milíții, art. milíțiile (-ți-i-)miliție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)miliție f.
1. corp de trupe înarmate;
2. a doua rezervă a armatei permanente. [Rus. MILIȚIĬA = fr.
milice].