milițian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și
f. Persoană aflată în serviciul miliției (
1).
2. S. m. Soldat din miliție (
2). [
Pr.:
-ți-an] –
Miliție +
suf. -ian (după
fr. milicien).
milițian (Dicționar de neologisme, 1986)MILIȚIÁN s.m. și f. 1. Membru al miliției (1).
2. Ostaș din miliție (2). [Pron.
-ți-an. / <
miliție, cf. fr.
milicien].
milițian (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILIȚIÁN, -Ă s. m. f. 1. membru al miliției (1). 2. ostaș din miliție (2). (după fr.
milicien)
milițian (Dicționar de argou al limbii române, 2007)milițian, milițieni s. m. (iron., glum., peior.) subunitate de măsură pentru inteligență.
milițian (Dicționaru limbii românești, 1939)milițián m., pl.
ĭenĭ (d.
miliție; fr.
milicien). Soldat din miliție.
milițian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milițián (-ți-an) s. m.,
pl. milițiéni (-ți-eni)milițian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milițian m. soldat din miliție.