milionime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILIONÍME, milionimi, s. f. Număr egal cu a milioana parte dintr-un întreg; a milioana parte dintr-un întreg. [
Pr.:
-li-o-] –
Milion +
suf. -ime.milionime (Dicționar de neologisme, 1986)MILIONÍME s.f. Număr egal cu a milioana parte dintr-un întreg. [Pron.
-li-o-. / cf. fr.
millionième].
milionime (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILIONÍME s. f. a milioana parte dintr-un întreg. (după fr.
millionième)
milionime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milioníme (-li-o-) s. f.,
g.-d. art. milionímii; pl. milioními