migăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [
Var.:
migăí vb. IV] –
Et. nec.migăli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur,
BL, IV, 93),
cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu
sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu
mic (Tiktin) sau cu
miji (Scriban) este improbabilă.
Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”,
cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal;
migăleală (
var. piguleală, folosită numai de Caragiale),
s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit);
migălos, adj. (meticulos, minuțios);
migăială, s. f. (meticulozitate);
migălitură, s. f. (meticulozitate);
migoroșeală, s. f. (
Olt., minuțiozitate).
migăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migălí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. migălésc, imperf. 3
sg. migăleá; conj. prez. 3
să migăleáscămigălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migălì v. a lucra încet și fără spor, a pune prea mult timp pentru nimicuri. [V.
migăì].