migăleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGĂLEÁLĂ, migăleli, s. f. Migală. –
Migăli +
suf. -eală.migăleală (Dicționaru limbii românești, 1939)migăleálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te migăli. – În est
migăĭală, pl.
ĭelĭ.migăleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migăleálă s. f.,
g.-d. art. migălélii; pl. migălélimigăleală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migăleală f. minuție.