migrenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGRÉNĂ, migrene, s. f. Durere de cap intensă, de obicei pe o singură parte, însoțită de greață, de vărsături etc. – Din
fr. migraine.migrenă (Dicționar de neologisme, 1986)MIGRÉNĂ s.f. Durere de cap (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). [< fr.
migraine].
migrenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIGRÉNĂ s. f. cefalee (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). (< fr.
migraine)
migrenă (Dicționaru limbii românești, 1939)*migrénă f., pl.
e (fr.
migraine, d. lat.
hemicránia, îld.
hemicranéum, d. vgr.
emikrania, d.
῾emi, jumătate, semi, și
kranion, krânon, craniŭ, cap). Durere care cuprinde numaĭ jumătate de cap și care constitue o chinuitoare boală cronică.
migrenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migrénă (mi-gre-) s. f.,
g.-d. art. migrénei; pl. migrénemigrenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migrenă f. durere numai într’o parte a capului (= fr.
migraine).