mignon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Franțuzism; adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [
Pr.:
-nion] – Din
fr. mignon.mignon (Dicționar de neologisme, 1986)MIGNÓN adj. Drăguț, micuț; delicat. [Pron.
mi-nion. / < fr.
mignon].
mignon (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIGNÓN, -Ă NION/ I.
adj. mic, delicat, gingaș. II. s.n. inv. (poligr.) colonel
2. (< fr.
mignon)