migmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍGMĂ, migme, s. f. (
Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din
ngr. migma, lat. migma.