migdal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGDÁL, migdali, s. m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile
(Amygdalus communis). – Din
sl. migdalŭ.migdal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)migdál (migdáli), s. m. – Pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). –
Mr. mighdală. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul
sl. migdalŭ (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer,
Gr., 98),
cf. ngr. μύγδαλο,
alb. midhaljë, bg. mindal. –
Der. migdală, s. f. (fructul migdalului).
Cf. pricomigdală.migdal (Dicționaru limbii românești, 1939)migdál m., pl.
lĭ (d.
migdală; vgr.
amýgdalos). Un pom rozaceŭ cu frunze lanceolate, ca și persicu, cu fructele în formă de sîmburĭ învălițĭ într´o coajă verde ca nucile și castanele, originar din centru Asiiĭ și adus în Francia la 1548 (
amýgdalus commúnis saŭ
prúnus amýgdalus).
migdal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migdál s. m.,
pl. migdálimigdal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migdal m. arbore originar din Azia, din fam. rozaceelor, face migdale; lemnu-i e întrebuințat de ebeniști și de strungari [
Amygdalus].