migălos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGĂLÓS, -OÁSĂ, migăloși, -oase, adj. 1. Care lucrează cu migală.
2. Care cere migală, făcut cu migală. –
Migală +
suf. -os.migălos (Dicționaru limbii românești, 1939)migălós, -oásă adj. (d.
migală). Plin de migală, meticulos:
muncă, afacere migăloasă. Care se ocupă de lucrurĭ micĭ:
om migălos. – În est
migăĭos.migălos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migălós adj. m.,
pl. migălóși; f. migăloásă, pl. migăloásemigălos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migălos a.
1. care se ocupă cu mărunțișuri;
2. se zice de lucruri mărunte dar cari cer timp și stăruință:
alesul de orz e migălos.