migălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIGĂLITÚRĂ, migălituri, s. f. Lucru executat cu migală. –
Migăli +
suf. -tură.migălitură (Dicționaru limbii românești, 1939)migălitúră f., pl.
ĭ. Muncă migălită, lucru migălit:
cîte migăliturĭ în acest covor! – În est
-ăitură.migălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)migălitúră s. f.,
g.-d. art. migălitúrii; pl. migălitúrimigălitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)migălitură f. efectul migălirii:
1. zăbavă;
2. broderie măruntă:
scoarță aleasă în fel de fel de migălituri.