miezuină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (
Pop.)
1. Hat, răzor (între ogoare).
2. Gard care desparte două case. –
Cf. miez, mejdină.miezuină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miezuínă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. miezuínii; pl. miezuínimĭezuină (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭezuínă, V.
mezuină.