miau (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. –
Mr. meao. Creație expresivă,
cf. miorlau, și
alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω,
it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. –
Der. miauna (
var. mieuna, mieuni, Banat
mioni),
vb. (a miorlăi);
miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu;
miaunat (
var. mieunat),
s. n. (miorlăit);
mieunătură, s. f. (miorlăit).