mieunat - explicat in DEX

mieunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIEUNÁT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

mieunat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mieunát (mie-u-) s. n., pl. mieunáturi

mĭeunat (Dicționaru limbii românești, 1939)
mĭeunát n., pl. urĭ (d. mĭaun). Acțiunea și modu de a mĭeuna: eŭ am cunoscut pisica noastră după mĭeunat.