mieuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIEUNÁ, pers. 3
miáună, vb. I.
Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [
Pr.:
-mie-u-. –
Var.:
mioní vb. IV] – Din
miau.mieuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mieuná (a ~) (mie-u-) vb.,
ind. prez. 3
miáună; conj. prez. 3
să miáune