mierlușcă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIERLÚȘCĂ,mierluște, s. f. (Reg.) Mierliță. – Mierlă + suf. -ușcă.
mierlușcă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mierlúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. mierlúștei; pl. mierlúște