miere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊
Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊
Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus:
mierea-ursului =
a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii
(Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. –
Lat. mel.