mierță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (
Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din
magh. mérce.mierță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).
mierță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miérță (unitate de capacitate) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. miérței; pl. miérțemierță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mierță f. Mold. V.
merță.mĭerță (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭérță, V.
merță.