mieluț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIELÚȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și
f. Mielușel (
1). –
Miel +
suf. -uț.mieluț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mielúț s. m.,
pl. mielúți