mieluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIELÚȘ, -Ă, mieluși, -e, s. m. și
f. (Rar) Mielușel. –
Miel +
suf. -uș.mieluș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mielúș (rar)
s. m.,
pl. mielúși