mielină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [
Pr.:
-mi-e-] – Din
fr. myéline.mielină (Dicționar de neologisme, 1986)MIELÍNĂ s.f. Substanță moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron.
mi-e-. / < fr.
myéline, cf. gr.
myelos – măduvă].
mielină (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIELÍNĂ s. f. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr.
myéline)
mielină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mielínă (mi-e-) s. f.,
g.-d. art. mielínei; pl. mielíne