midie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍDIE, midii, s. f. Moluscă comestibilă de mare, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee
(Mytilus edulis). [
Acc. și:
midíe] – Din
ngr. mídi.midie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mídie (mídii), s. f. – Moluscă comestibilă (Mytilus).
Ngr. μύδι (Tiktin; Berneker, II, 55),
cf. bg. mida, tc. midie (după Cihac, II, 675,
rom. provine din
tc.).
midie (Dicționaru limbii românești, 1939)mídie f. (ngr.
mýdi, vgr.
mýdion, dim. d.
mys, șoarice [!]; turc.
midiè, midia). Un fel de scoĭcă netedă cafenie comestibilă care trăĭește pin [!] marea Mediterană și se cultivă și pin ĭazurĭ (
mýtilus). V.
stridie.midie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mídie (-di-e) s. f.,
art. mídia (-di-a), g.-d. art. mídiei; pl. mídii, art. mídiile (-di-i-)midie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)midie f. soiu de scoici de mare bune de mâncat (
Mytilus). [Gr. mod. MYDÌ].