micuțel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MICUȚÉL, -EÁ,micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț. – Micuț + suf. -el.
micuțel(Dicționaru limbii românești, 1939) micuțél, V. mititel.
micuțel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) micuțél (pop.) adj. m., pl. micuțéi; f. micuțeá, pl. micuțéle