micturiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din
fr. micturition.micturiție (Dicționar de neologisme, 1986)MICTURÍȚIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [Gen.
-iei. / < fr.
micturition].
micturiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr.
micturition)
micturiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micturíție (-ți-e) s. f.,
art. micturíția (-ți-a), g.-d. micturíții, art. micturíției