micsandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie
(Matthiola incana și
annua). ◊ Compus:
micsandră-sălbatică (sau
-de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare
(Erysimum officinalis). –
Et. nec.