microsociologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROSOCIOLOGÍE s. f. Studiul formei de sociabilitate în cadrul micilor grupuri sociale (oamenii dintr-o echipă, elevii dintr-o clasă etc.). [
Pr.:
-ci-o-] – Din
fr. microsociologie.microsociologie (Dicționar de neologisme, 1986)MICROSOCIOLOGÍE s.f. 1. Curent pozitivist în sociologia contemporană care consideră în spirit idealist-subiectiv că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor microgrupuri sau dintre membrii unor grupuri diferite.
2. Studiul microgrupurilor. [< fr.
microsociologie].
microsociologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROSOCIOLOGÍE s. f. 1. studiu sociologic al microgrupurilor. 2. curent pozitivist în sociologia contemporană, care consideră, în spirit idealist-subiectiv, că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor microgrupuri. (< fr.
microsociologie)
microsociologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROSOCIOLOGÍE (‹
fr.)
s. f. Curent în sociologie întemeiat în S.U.A. de J. Moreno, care a inițiat studiul formelor elementare de sociabilitate (oamenii dintr-un atelier sau birou, dintr-o echipă, elevii dintr-o clasă etc.), cercetând relațiile afective (simpatie, antipatie, indiferență) și aplicând la studiul acestora relații, metode cantitative (
sociometrie). Într-un sens mai larg,
m. este tendința de a limita studiul sociologic la cercetarea formelor elementare de sociabilitate;
m. nu se poate substitui însă sociologiei ca atare, reprezentând doar un capitol al acesteia.
microsociologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microsociologíe (mi-cro-, -ci-o-) s. f.,
art. microsociología, g.-d. microsociologíi, art. microsociologíei