micrometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROMÉTRU, (
1)
micrometre, s. n., (
2)
micrometri, s. m. 1. S. n. Instrument mecanic de precizie, pentru măsurarea dimensiunilor mici și foarte mici.
2. S. m. (Rar) Micron. – Din
fr. micromètre.micrometru (Dicționar de neologisme, 1986)MICROMÉTRU s.n. Instrument de mare precizie, cu care se măsoară dimensiuni mici. ♦ Instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a măsura dimensiunile obiectelor observate. [< fr.
micromètre, cf. germ.
Mikrometer < gr.
mikros – mic,
metron – măsură].
micrometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROMÉTRU I.
s. n. instrument de precizie în micrometrie. ♦ ~ ocular (sau obiectiv) = plăcuță gradată adaptată la ocularul (sau obiectivul) unui microscop, ori alt aparat optic pentru a măsura dimensiunile obiectelor studiate. II. s. m. micron. (< fr.
micromètre)
micrometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*micrométru n., pl.
e (vgr.
mikrós, mic, și
métron, măsură). Un instrument format din doŭă fire întinse paralel într´o lunetă, unu fix, și altu mobil, care servește la măsurat micile distanțe astronomice, și maĭ ales diametrele aparente ale astrelor.
micrometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micrométru1 (micron) (rar)
(mi-cro-me-tru), art. micrométrul; pl. micrométri, art. micrométrii; simb. mmmicrometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micrométru2 (instrument)
(mi-cro-me-tru), art. micrométrul; pl. micrométre