microfonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROFONÍE, microfonii, s. f. 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic.
2. Perturbație într-un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedorite a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din
fr. microphonie.microfonie (Dicționar de neologisme, 1986)MICROFONÍE s.f. 1. Reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♦ Fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine gama de unde scurte.
2. Slăbire a vocii. [Gen.
-iei. / < fr.
microphonie].
microfonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROFONÍE s. f. 1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ◊ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr.
microphonie)
microfonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microfoníe (mi-cro-) s. f.,
art. microfonía, g.-d. microfoníi, art. microfoníei