microb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICRÓB, microbi, s. m. Nume generic dat unor ființe vii unicelulare, microscopice, care trăiesc în sol, în apă, în aer, în corpul plantelor sau al animalelor și care sunt agenți ai bolilor infecțioase, ai fermentațiilor, ai putrefacțiilor, etc. – Din
fr. microbe.microb (Dicționar de neologisme, 1986)MICRÓB s.m. Nume generic dat unor microorganisme vegetale sau animale, care sunt adesea agenții transmițători ai unor boli; microorganism. [< fr.
microbe, cf. gr.
mikros – mic,
bios – viață].
microb (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICRÓB s. n. denumire generică dată unor microorga-nisme vegetale sau animale (bacterii, ciuperci, virusuri), agenți transmițători ai anumitor boli. (< fr.
microbe)
microb (Dicționaru limbii românești, 1939)*micrób m. (fr.
microbe, d. vgr.
mikróbios, compus din
mikrós, mic, scurt, și
bíos, vĭață, cuv. întrebuințat întîĭa oară de medicu
Sédillot, în Martie 1878, la Academia de Medicină din Paris. P. term., cp. cu
anfibiŭ). Celulă vie, vegetală saŭ animală, vizibilă numaĭ cu microscopu, agent al putreziriĭ, al unor fermentațiunĭ și al unor boale [!] infecțioase și care se numește și
bacil și
bacteriŭ: microbiĭ aŭ fost studiațĭ de Pasteur (m. 1895).microb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micrób (mi-crob) s. m.,
pl. micróbimicrob (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)microb m. organism microscopic prezent in aer, apă, etc., ce se desvoltă cu o mare repeziciune și care se consideră ca germenul unui mare număr de boale.