micro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICRO1- Element de compunere care înseamnă „mic” și care servește la formarea unor substantive, – Din
fr. micro-.micro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍCRO2 s. n. invar. (
Fam.) Microradiografie. – Prescurtare de la
microradiografie.micro (Dicționar de neologisme, 1986)MICRO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „microscopic”, „a milioana parte”, „mic”. [< fr.
micro-, cf. gr.
mikros].
micro (Dicționar de neologisme, 1986)MÍCRO s.n. (
Fam.) Microradiografie. [<
micro(radiografie)].
micro (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICRO1-, MICRÍE elem. 1. „mic, microscopic”. 2. (în unitățile de măsură) „a milioana parte”. (< fr.
micro-, -micrie, cf.
gr. mikros)
micro (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÍCRO2 s. n. inv. microradiografie. (< micro/radiografie/)
micro (Dicționar de argou al limbii române, 2007)micro s. invar. microradiografie pulmonară
micro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mícro (microradiografie) (
fam.)
(mi-cro) s. n.,
pl. mícro