micoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie.
2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din
fr. mycose, germ. Mikose.micoză (Dicționar de neologisme, 1986)MICÓZĂ s.f. 1. (
Bot.) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci.
2. (
Med.) Afecțiune a pielii datorită unor microbi vegetali, care se pot localiza fie pe piele, fie pe firul de păr; pecingine. [< fr.
mycose, germ.
Mikose, cf. gr.
mykes – ciupercă].
micoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICÓZĂ1 s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr.
mycose, germ.
Mikose)
micoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)-MICÓZĂ2 elem. mic(o)-.
micoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micóză s. f.,
g.-d. art. micózei; pl. micóze