micoriză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din
fr. mycorhize.micoriză (Dicționar de neologisme, 1986)MICORÍZĂ s.f. (
Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr.
mycorhise, cf. gr.
mykes – ciupercă,
rhiza – rădăcină].
micoriză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICORÍZĂ s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr.
mycorhise)
micoriză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micoríză s. f.,
g.-d. art. micorízei; pl. micoríze