micenian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICENIÁN, -Ă, micenieni, -e, adj. Care aparține orașului grec Micene și civilizației lui, privitor la Micene și la civilizația lui. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. mycénien.micenian (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICENIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Micene (Grecia). ♦ artă ~ă = artă dezvoltată în lumea aheeană, din mileniul II î.Chr. ◊ (s. n.) foarte vechi dialect grec. (< fr.
mycénien)
micenian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micenián (-ni-an) adj. m.,
s. m.,
pl. miceniéni (-ni-eni); adj. f.,
s. f. miceniánă, pl. miceniéne