micanită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică
1 lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparetelor electrice. – Din
fr. micanite.micanită (Dicționar de neologisme, 1986)MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr.
micanite].
micanită (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr.
micanite)
micanită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micanítă s. f.,
g.-d. art. micanítei; pl. micaníte